Când alegem un produs de pe raft, ambalajul este primul lucru pe care îl vedem. Culorile, imaginile, denumirea și mesajele de pe partea din față ne pot atrage atenția, dar informațiile care ne ajută cu adevărat să înțelegem ce cumpărăm se află pe etichetă.
Putem privi eticheta alimentară ca pe „cartea de identitate” a produsului. Ea ne spune ce este produsul, ce conține, în ce cantitate, cum trebuie păstrat și până când poate fi consumat în condițiile indicate.
Nu trebuie să fim specialiști ca să o înțelegem. Este suficient să știm unde să ne uităm și în ce ordine.
1. Începe cu denumirea produsului
Primul lucru pe care îl citesc este denumirea alimentului.
Ea ne ajută să înțelegem ce cumpărăm cu adevărat, dincolo de numele comercial, logo sau fotografia de pe ambalaj.
Abia apoi merită să mergem mai departe către lista ingredientelor, cantitatea netă, informațiile nutriționale, condițiile de păstrare și data înscrisă pe produs.
2. Lista ingredientelor spune povestea compoziției
Ingredientele nu sunt trecute aleatoriu.
Conform regulilor europene de etichetare, acestea sunt prezentate în ordine descrescătoare în funcție de greutatea lor în momentul utilizării la fabricarea produsului. Cu alte cuvinte, primul ingredient este, în general, cel prezent în cea mai mare cantitate.
De aceea, primele poziții din listă sunt foarte utile atunci când comparăm două produse asemănătoare.
Dacă zahărul apare printre primele ingrediente, știm că reprezintă o parte importantă din rețetă. Dacă primul ingredient este cel pe care ne așteptăm să îl găsim într-un anumit produs, avem deja o informație relevantă despre compoziția lui.
3. Uită-te și la procente
Uneori, lângă un ingredient apare și procentul în care acesta este prezent.
Acest lucru devine deosebit de interesant când ingredientul respectiv este evidențiat în denumirea produsului, prin imagini sau prin alte elemente de pe ambalaj. Regulile europene prevăd în anumite astfel de situații indicarea cantității ingredientului respectiv.
De exemplu, dacă alegem un iaurt cu căpșuni, merită să verificăm procentul de căpșuni.
La fel putem proceda cu o pizza cu mozzarella, un produs cu nuci sau un preparat cu un anumit tip de carne.
Imaginea ne spune ce vrea produsul să ne transmită. Procentul ne spune cât din ingredientul promovat se află efectiv în rețetă.
4. Ce sunt ingredientele compuse
Un ingredient aparent simplu poate fi, la rândul lui, alcătuit din mai multe ingrediente.
Acesta este un ingredient compus.
De aceea, la produsele mai complexe putem găsi în listă un ingredient urmat de propria sa compoziție. Regulamentul european definește ingredientul compus ca pe un ingredient care este el însuși produs din mai multe ingrediente.
Este încă un motiv pentru care merită să citim lista până la capăt și nu doar primele două-trei cuvinte.
5. Nu compara doar caloriile
O greșeală frecventă este să ne oprim la valoarea energetică.
Caloriile reprezintă doar una dintre informațiile nutriționale. Dacă vrem să comparăm două produse, este util să ne uităm și la cantitatea de zaharuri, grăsimi saturate, proteine sau sare, în funcție de produs și de ceea ce ne interesează.
Și mai este un detaliu important: informațiile nutriționale sunt prezentate frecvent pentru 100 g sau 100 ml.
Dacă vom consuma întreaga porție, trebuie să ținem cont și de gramajul ei.
6. Verifică gramajul, nu doar prețul de pe raft
Două produse pot avea aproape același preț, dar cantități diferite.
Unul poate avea 300 g, celălalt 400 g.
De aceea, atunci când vrem să facem o comparație reală, prețul raportat la kilogram sau la litru ne poate spune mai mult decât prețul final al ambalajului.
Ambalajul mai mare nu înseamnă întotdeauna automat și cea mai bună ofertă, iar două cutii care par identice pot conține cantități diferite.
7. Data de pe ambalaj nu înseamnă întotdeauna același lucru
Aici apare una dintre cele mai importante confuzii.
Pe alimente putem întâlni două tipuri de formulări cu semnificații diferite:
„A se consuma de preferință înainte de…”
Aceasta este data durabilității minimale și se referă în primul rând la calitatea produsului.
După această dată, un aliment păstrat corect poate fi în continuare sigur pentru consum, însă poate începe să își piardă din gust, textură sau prospețime. EFSA oferă ca exemple produse precum pastele, orezul, conservele, alimentele congelate și gustările ambalate.
„A se consuma până la…”
Aceasta este data limită de consum și ține de siguranța alimentară.
Produsele care poartă această indicație nu trebuie consumate după data respectivă, chiar dacă la prima vedere par sau miros în regulă. EFSA menționează printre exemple carnea proaspătă, peștele, salatele gata preparate și anumite produse lactate.
Diferența simplă de reținut este:
„A se consuma de preferință înainte de” = calitate
„A se consuma până la” = siguranță
Înțelegerea acestei diferențe ne poate ajuta și să reducem risipa alimentară. EFSA arată că o parte din risipa de alimente din Uniunea Europeană este asociată cu neînțelegerea marcajelor de dată.
8. Greșeli pe care le facem frecvent la cumpărături
Poate cea mai frecventă este să alegem ambalajul înaintea conținutului.
Fotografia poate fi apetisantă, mesajele de pe fața ambalajului pot suna foarte bine, dar câteva secunde petrecute citind eticheta ne oferă mult mai multe informații.
O altă greșeală este să privim un singur criteriu: doar caloriile, doar prețul sau doar un ingredient promovat.
Un produs alimentar trebuie privit în ansamblu.
Eticheta nu trebuie să ne complice cumpărăturile
Nu este nevoie să analizăm fiecare produs timp de zece minute.
Eu aș începe cu câteva întrebări simple:
Ce produs cumpăr? Din ce este făcut? Cât din ingredientul promovat conține? Ce cantitate cumpăr? Cum trebuie păstrat? Ce fel de dată este înscrisă pe ambalaj?
Cu timpul, citirea etichetelor devine un reflex.
Nu pentru a căuta obsesiv produsul „perfect”, ci pentru a putea face alegeri informate și potrivite pentru noi.
Pentru că ambalajul poate atrage privirea. Eticheta este cea care ne ajută să înțelegem produsul.